Pentru Maicuta Theodora

Hrana pentru suflet

Pelerinaj, un cuvant devenit la moda in ultimii ani. Discutand cu prietenii despre faptul ca urma sa merg in pelerinaj in Tara Sfanta simteam privirile uneori "admirative" ca, vezi draga Doamne, imi doresc sa adaug la palmaresul excursiilor ceva important sau si mai rau, ca am alunecat nitelus in bigotism.

Mi-am dorit sa merg la Ierusalim de multa vreme, dar mai mult din respect si din dragoste pentru raposata mea bunica care m-a invatat sa ma rog, sa cant in strana si sa ma uit deasupra altarului cand parintele invoca Sfantul Duh, doar-doar Il voi vedea cum apare pentru o clipa, ca un un abur stralucitor. Am considerat intotdeauna ca Dumnezeu este peste tot si nu este nevoie sa bati drumul la portile Ierusalimului ca sa il gasesti... asta pana acum cateva zile, cand...

Am avut sansa si bucuria ca un bun prieten sa imi ofere un bilet pentru pelerinajul in Tara Sfanta organizat de Peacucernicul Parinte Tiu. Am acceptat cu greu, cu oarecare jena dar in orice caz cu multe recunostinta si consideratie.

Iata-ma deci parte a grupului de mai bine 50 de pelerini, toti romani, pe aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv. Formalitatile de intrare in Israel, au fost simple, chiar mai simple decat pe Otopeni incat placut impresionat de ospitalitate, la controlul paspoartelor, am raspuns cu oarecare jena ca nu vorbesc hebrew.

La aeroport ne-am intalnit cu cei cativa romani veniti din Statele Unite, Anglia, Romania.. care s-au alaturat grupului. Aeroportul, dragut, modern, impresionant in unele locuri, ne-a amintit ca am intrat pe Pamantul Fagaduintei.

Haifa

Ne-am indreptat cu autocarul spre Haifa unde am facut primul popas. Soferul, un arab crestin, Tamer, profesionist de clasa si ghidul, Maicuta Theodora de la Patriarhia Romana ne-au dat de inteles ca, pentru 2 saptamani suntem pe maini bune. Hotelul cochet de pe muntele Carmel, parfumul discret al migdalilor infloriti si cina au facut deliciul serii. De altfel, de-a lungul intregului pelerinaj mancarea urma sa fie aproape fara repros, calitativ si cantitativ.

Totul parea sa fie o excursie pe cinste. A doua zi insa, prima zi a pelerinajului propriu zis am inteles ca totul este mai diferit si mai profund decat mi-as fi inchipuit.

Am inceput cu manastirea Stela Maris din Haifa, unde se afla pestera Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul apoi in Cana Galileii, locul primei mununi a lui Iisus, unde, la rugamintea Maicii Domnului, transforma apa in vin la o nunta. Emotia primei vizite in Galilea, ziua plina de soare, sacrul vibrant al locului, toate, aveau o maretie mai mare decat puteam cuprinde.

A urmat muntele Tabor - muntele unde a avut loc Schimbarea la Fata a Domnului. Deoarece poporul lui Israel il confunda pe Hristos cu Ilie, Ieremia sau unul dintre prooroci, Mantuitorul, in prezenta a trei Apostoli - Petru, Iacov si Ioan - s-a schimbat la Fata, aratandu-si Dumnezeirea dupa ce in prealabil i-a avut ca oaspeti, acolo pe munte pe Moise si pe Sf Ilie.

Biserica ortodoxa de aici este ctitorita de catre arhimandritul roman Irinarh Roseti si ucenicul sau Nectarie Banu care s-au nevoit vreme de mai bine de 20 de ani la cariera de piatra din apropiere ca sa castige banii necesari ridicarii manastirii. Cele 4-5 maicute sunt in majoritate din Romania desi manastirea este greaca, sub ascultarea Patriarhului Ierusalimului. Se spune ca la acesta manastire se gaseste mir de nard dintre cele mai curate.

Acolo pe muntele Tabor am inteles si am simtit pana in adancul sulfletului ca acele locuri pe care incepusem a pasi sunt mai mult decat simple repere geografice… sunt sacre prin ceea ce sunt si prin ceea ce transmit. Simteam fizic aproape, ca fiind ingaduiti acolo, chiar si pentru numai cateva minute, ne schimba incet incet prioritatile din gandurile si din inimile noastre. Iar lumina, lumina taborica, este ceva de neuitat.

Nazaret

Ca o confirmare parca, urmeaza Nazaretul - orasul sperantei, locul in care Arhangelul Gavriil aduce Sfintei Fecioare Bunavestire. In Nazaret batranul Iosif, Sfanta Fecioara Maria si Pruncul Iisus se reintorc dupa fuga din Egipt (Matei 2,23) si tot aici Pruncul Iisus (Luca 4, 16-22) si-a petrecut copilaria si de unde la varsta de 12 ani a facut calatoria de Pasti la Ierusalim.

Pe locul BuneiVestiri este acum Biserica Ortodoxa "Sfantul Gavriil" ce adoposteste Fantana Sfintei Fecioare Maria a carei pictura a fost executata de catre iconarii romani Mihail, Gavriil si Nicolae Morosanu. La cateva stradute mai incolo vedem minunata biserica romano-catolica cu hramul Bunei Vestiri ridicata pe ruinele casei batranului Iosif.

Am inoptat in orasul Tiberias (dupa numele imparatului roman, pretuit pe acele locuri), langa marea Tiberiadei (Galileii) dupa ce am strabatut tinutul cu acealasi nume. Galilea este plina de dealuri si pamanturi inverzite lucrate cu sarg ca in povestile cu furnicute, irigate cu picatura si care aprovizoneaza cu legume si fructe Israelul sau se exporta in tarile din vecinatate. Drumurile sunt relativ inguste pentru gustul canadian, dar foarte bine intretinute si se circula civilizat. Autastrazile nu lipsesc si in mai toate orasele isareliene sunt mari cartiere cu blocuri moderne construite in ultimii 20 de ani… iar comertul, ca la ei.

Marea Galileii

Dimineata urmatoare facem o mica "croaziera" pe Marea Galielii numita si Lacul Ghenizareth este principala sursa de apa potabila in Israel, si de asemenea, furniza hrana pescarilor din satele de pe malul acesteia.

Urmatorul popas a fost, Muntele Fericirilor (inaltime de 560 metri la 7 km de orasul Tiberias) - locul unde Domnul a rostit Predica de pe Munte, in care se gasesc si cele 9 Fericiri. Cele noua Fericiri cuprind adevaruri morale necesare intemeierii Imparatiei Mesianice de catre Mantuitorul Iisus Hristos. Domnul nu le-a dat sub forma de porunci, ci in chip de "fericiri", pentru a sublinia caracterul liber al moralei crestine.

"Fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor va fi imparatia cerurilor"... "fericiti cei... " rasuna in romaneste langa Marea Galileii in acea zi minunata de primavara.

Ne-am inchinat apoi la Tabgha - locul unde Mantuitorul a savarsit minunea inmultirii celor 5 paini si 2 pesti, apoi Capernaum - orasul iubit de Mantuitorul Hristos, pe unde trecea de fiecare data cand ajungea in Galileea. Aici a vindecat-o pe soacra lui Petru, pe un demonizat, pe paraliticul adus pe un pat de cei patru prieteni ai sai prin acoperisul casei sau pe sluga sutasului care venise cu umilinta sa ceara tamaduirea slujitorului sau si tot aici rosteste Iisus pilda datornicului cu 10.000 de talanti. Astazi din orasul Capernaum, a ramas doar un site arheologic cu ruinele sinagogii precum si a numeroase case situate langa aceasta. Pe ruinele casei soacrei Sf. Petru s-a ridicat intr-o viziune modernista o Biserica romano-catolica. Ca o glumita nevinovata, se spune la microfonul din autocar ca explicatia faptului ca Sf Petru s-ar fi lepadat de trei ori de Mantuitor poate fi doar din cauza ca I-a vindecat soacra.

Facem un popas la un restaurant nu departe de Capernaum unde avem o masa de peste, care creste numai in Marea Galileii. Fara exagerare, cand am vazut pestele in farfurie (pestele Sf Petru, cum ii spun localnicii) arata exact ca in icoane, parca desenat de un copilas pedant.

Iordania

Coplesiti de cele vazute, incantati de povestirile Maicii Theodora, mangaiati de cuvintele de invatatura rostite pe de Preacucernicii Preoti care ne insoteau, ne indreptam spre o alta etapa a calatoriei: Iordania. Trecem granita pe inserat dupa formalitati nesfarsite, pline de suspiciune. Drumul catre Amman este presarat cu sate si mici targuri care contrasteaza "cumva" cu ce vazusem in Israel. Parca ne intorsesem in timp cu cateva zeci de ani. Ammanul (anticul Filadelfia) un oras sapat in piatra aurie, mereu in constructie, este efervescent si primitor. Il strabatem cu piciorul seara tarziu in grup pana spre miezul noptii, depanand amintiri, filozofand pe strazile luminate a giorno pe marginea celor vazute, in cel mai sigur (se pare) oras arab din Orientul Mijlociu.

In ziua urmatoare, ca de obicei, dis de dimineata, ne ocupam somnorosi locurile in autocar si continuam emotia "atingerii" altor locuri biblice. In primul rand prin desertul presarat cu corturi de beduini, ajungem la locul original al Botezului (Bethany), pe malul iordanian al raului Iordan. Parintele Aurel (din Las Vegas) deschide Sfanta Scriptura si incepe sa citeasca Evanghelia Botezului Mantuitorului. Din senin incepe sa ploua. Ramanem acolo, piosi, rabdatori, ascultand, inchinandu-ne, iar ploaia se opreste la terminarea Evangheliei. Deja nu ne mai mira aceste concidente care se succed la tot pasul, parca pentru a sublinia importanta locurilor prin care trecem si a momentelor din cursul pelerinajului.

Urcam pe Muntele. Nebo - locul unde a poposit Moise cu poporul evreu dupa iesirea din robia egipteana si a privit spre Ierihon (Tara Fagaduintei sau Canaanul din Vechiul Testament). Pe un drum imposibil, pe creasta muntelui ne indreptam apoi spre Mukawir, locul unde dupa traditie fost decapitat Sf. Ioan Botezatorul. Din vechea cetate a lui Irod asezata pe un varf de munte se mai pastreaza doar cateva coloane, capiteluri, blocuri mari de piatra, bazinul imens pentru apa potabila… o atmosfera grea si sumbra.

De acolo insa privelistea este minunata desi plina de mister si de o oarecare duritate. In departare, spre vest, se vad Marea Moarta, si orasele israeliene, pana la Ierusalim. De jur imprejur printre muntii din piatra rosiatica, prafuita, nu pare a fi urma de vegetatie. Te intrebi oare cu ce se hranesc cei din satele iordaniene prin care trecem pe culmile muntilor. Lasam in urma cochetul orasel Madaba unde se gaseste cea mai veche harta a Orientului Mijlociu, legata de evenimentele biblice (un mozaic din primele secole ale mileniului I) si ne indreptam catre Petra.

Petra

In dimineata urmatoare mergem spre unul din cele mai celebre situri arheologice din lume - Petra - una din cele 7 minuni ale lumii moderne, cu temple sapate direct in stanca, cel mai cunoscut fiind "Trezoreria", in stil grecesc, cu o inaltime de 42 m. Se presupune ca a fost construit incepand cu secolul al VI-lea i.H., de catre nabateeni, un popor semitic, apoi a intrat in componenta Imperiului Roman. Drumul printre frumusetile de piatra roz ale Petrei te lasa fara respiratie. Ne amintim ca unul dintre filmele Indiana Jones s-a filmat chiar acolo. In cateva ore schimbam peisajul la cateva sute de km mai in sud cu desertul Wadi Rum, loc pitoresc cu nisip si canioane roscate, un fel de "rezervatie" de beduini, locul unde s-a turnat filmul Laurence of Arabia.

Spre seara trecem granita inapoi in Israel printre pistoale mitraliera si controale indelungi ale bagajelor… noroc macar ca fetele cu pistoale grele la brau zambesc frumos.

Eilat

Ne indreptam acum spre Eilat, un oras cu foarte multe constructii noi, intinerit, elegant si scump, centru turistic important la Marea Rosie.

In drum spre hotel facem o recapitulare a celor vazute si petrecute in acesta prima parte a pelerinajului. Unul dintre noi a ramas in Iordania. Isi pierduse pasportul. Urma sa astepte cateva zile in Amman pentru o foaie de calatorie spre Canada. Ghidul ne spune, daca mai era nevoie, ca in Tara Sfanta exista ispite de tot felul si "coincidente" exact ca acum 2000 de ani, sau ca de la Facerea Lumii. Gandul si inima imi tresar insa la amintirea luminii fara seaman de pe muntele Tabor.

Noaptea o petrecem la un hotel dragut nu inainte de o plimbare pana la plaja spre a ne racori picioarele in Marea Rosie nu departe de locul unde Moise a despartit valurile marii pentru trecerea poporul evreu. Dimineata zabovim la acvariul de pe plaja cu privelisti submarine ale litoralului plin de corali si pesti exotici. Drumul spre Marea Moarta de cateva sute de km il parcurgem prin desert, intr-o furtuna de nisip de iti bagai degetele in ochi. Nu e de mirare ca drumul spre Pamantul Fagaduintei a fost strabatut in 40 de ani. Peisajul se limpezeste putin poate pentru a putea vedea locul in care sotia lui Lod a fost prefacuta intr-o stanca de sare. Marea Moarta este la doi pasi, si ne inchipuim cum intre malurile iordaniene si irsraeliene se inaltau cele doua orase: Sodoma si Gomora, paradigma mai actuala ca niciodata. Dealurile sterpe din imprejurimi altadata verzi au fost locurile unde s-a asezat Avraam, patriarhul tuturor neamurilor din Orientul Mijlociu. Totul respira istorie straveche, pasaje biblice si sacru laolalta.

Ein Bokek

Poposim in statiunea Ein Bokek, perla israeliana a turismului balnear, plina de turisti rusi alungati de evenimentele din Egipt spre locuri mai linistite. Oricum, aproape toata lumea vorbeste ruseste, de la receptionera hotelului pana la vanzatoarea de la buticul din colt care vinde cosmeticale de la Marea Moarta . Rusii sunt pretuiti in Israel pentru ca au adus inginerii si frumoasele fete blonde cu ochi albastri.

Mergem pe plaja si incercam apa marii. Cei mai multi dintre noi fac baie si stau literalmente in apa sarata ca intr-un sezlong. Pe mal restul grupului se strange si povesteste ca la un foc de tabara pana tarziu, spre seara.

Ierusalim

Ziua urmatoare o petrecem pe drumul spre Ierusalim. Ne oprim la Qumran unde au trait esenienii, unde s-au scris si s-au gasit manuscrisele de la Marea Moarta. Facem un popas la Manastirea Sf Gherasim, protectorul copiilor nenascuti. Conform obiceiului locului suntem invitati la o ciorba calugareasca, un pahar cu vin si o bucata de jimbla. Trecem prin locurile prin care a sihastrit Sf Maria Egipteanca si intram in Ierihon.

Peisajul parca s-a schimbat desi nu am facut decat sa trecem prin punctul de control ce desparte teritoriul israelian de cel palestinian. Ierihonul (orasul palmierilor) este unul dintre cele mai vechi orase din lume, datand de peste 10.000 ani. Deasupra orasul vegheaza Muntele Carantaniei, pe varful caruia, Hristos a postit 40 de zile, inainte sa iasa la propovaduire. Acolo s-a ridicat Manastirea Ispitirii, in amintirea faptului ca, dupa incheierea acestei perioade, Mantuitorul a fost ispitit de diavol… Nu m-am socotit vrednic sa urc pana acolo si am ramas in oras, urmarind la televizorul unui buticar, stirile de la ProTv. La Ierihon, din donatiile venite din tara, pe un teren donat de o familie de romani vietuitori acolo s-a ridicat o manastire de maici de o deosebita frumusete, care aduce aminte de prezenta neintrerupta a romanilor in Tara Sfanta. Tot in Ierihon se afla si Dudul lui Zaheu, care ne aminteste de intrarea lui Hristos in casa respectivului vames.

Locurile devin din cele mai dense in spirit si ajungem in inima sfinteniei, la Ierusalim. Este prima data cand cuvintele sunt prea mici si sarace pentru a descrie sentimentul pe care il ai intrand in Ierusalim.

Trecem pe langa Moschea lui Omar de unde musulmanii ieseau deja de la rugaciune, intram in cetate prin poarta Jaffa si mergem direct pe Muntele Sion. Aici ne rugam la Biserica Adormirea Maicii Domnului si ramanem fara glas in Foisorul Cinei cea de Taina. Dedesuptul Foisorului, cum altfel, este Mormantul Regelui David.. Iesim din cetate prin poarta Sfantului Stefan si avem norocul ca Biserica primului Sfant - Stefan - sa fie deschisa. Putem atinge si ne reculegem pe locul unde Sfantul Stefan a fost lapidat. Ne indreptam apoi spre Gradina Ghetsimani, la poalele Muntelui Maslinilor. Deasupra pietrei pe care Iisus s-a rugat, a plans si a fost tradat de Iuda s-a construit Biserica Natiunilor (a Agonie) cu contributia a 12 state printre care si Canada. Cateva clipe de meditatie langa maslinii din gradina sunt un dar nepretuit.

Un fenomen interesant este ca atunci cand un maslin este taiat, intotdeauna creste imediat un altul in locul lui. Copacii care sunt astazi in gradina provin chiar din maslinii care erau acolo pe vremea lui Iisus. Alaturi este Biserica Mormantul Maicii Domnului.. Totul se invarteste deja in inimile noastre si ne va trebui de buna seama o buna bucata de vreme sa putem decanta simtirile si amintirile legate de ele. Aveam sa revenim pe Muntele Maslinilor sa vizitam Manastirea Maria Magdalena si locul aflarii capului Sfantului Ioan Botezatorul.

In Manastirea Maria Magdalena se afla maostele Sfintei Varvara, patroana bunicii mele. Imi ating indelung fruntea de racla de cristal deasupra papucilor Mucenitei si prin minte imi trec toate amintirile copilariei legate de bunica mea. Cand emotionat ii telefonez mamei in Romania sa ii descriu toate acestea imi spune la fel de emotionata ca in zilele din urma a simtit prezenta bunicii, a regasit si citit dupa ani, Acatsitul Sfintei Varvara. Iarasi, simple coincidente de la Tara Sfanta.

Ca intr-un vis ne deplasam in Valea Hozevei la Manastirea Sf. Gheorghe Hozevitul, unde se afla Sf. Moaste ale Sf. Ioan Iacob Romanul (de la Neamt), apoi la Samaria la Biserica de la Fantana lui Jacob. Urcam iarasi la Tiberias spre izvoarele Iordanului apoi poposim la Yardenit, locul "oficial" israelian al botezului, poate prea mercantil dupa gustul meu. Aici Parintii care ne-au insotoit au facut o slujba si au sfintit aghiazma din apa Iordanului din care am luat fiecare sa daruim celor dragi de acasa.

A urmat inchinarea la Betlehem la Biserica Nasterii Domnului, in Pustiul Iudeii, singura biserica care s-a pastrat integral de la vreme constructiei de catre Sfanta Elena. Apoi am vizitat Manastirea Sf. Sava cel Sfintit (un Munte Athos in miniatura a Israelului), Manastirea Sf. Teodosie (intemeietorul vietii monastice). Ne deplasam la Hebron unde se afla mormantul lui Avraam si a vechilor Patriarhi din Vechiul Testament si Manastirea Sf. Treime de la Stejarul Mamvri. Vizitam Ain Karem, locul unde s-a nascut Ioan Botezatorul, apoi locul unde Sf Elisabeta, mama sa, s-a ascuns de teama lui Irod si unde a trecut la cele sfinte.

A doua zi este duminica si avem privilegiu de a fi primii care intra la Sfantul Mormant. Minutul care ti se ingaduie sa stai inauntru, sa atingi piatra care l-a "vazut" pe Iisus "cu moartea pre moarte calcand si celor din mormanturi viata daruindu-le" e greu de descris in cuvinte. Multi dintre noi mergem la biserica mai rar sau mai des, ne rugam, citim cartile sfinte si Credem. Dupa ce insa ingenunchezi in fata Sfantului Mormant, simti ca toate aceste lucrui au o alta valoare, ca Dumnezeu este parte din tine, te simti impacat si linsitit, doresti sa pastrezi cat mai mult aceasta stare si sa cresti… sau macar sa inveti ceva din toate Acestea.

Seara tarziu urcam pe la Poarta Sfantului Stefan pe Via Dolorosa (Calea Crucii), drumul pe care Domnul L-a parcurs cu Crucea in spate, de la locul intemnitarii Sale pana la Golgota. Mergand pe aceasta cale a durerii, rememoram indrumati de Maicuta Theodora momentele in care Mantuitorul a cazut sub greutatea Crucii, s-a intalnit cu femeile Ierusalimului sau cu Veronica care stergandu-i fata cu o mahrama, primeste cea mai mare binecuvantare pe care Hristos o lasa lumii - imaginea fetei sale ramasa intiparita pe stergar, prima icoana crestina.

In ultima zi mergem la Lod (Lida/Lydda) la Manastirea Sf. M. Mc. Gheorghe, Purtatorul de Biruinta unde Parintii citesc acatistul Sfantului. Acesta incheie seria inchinarilor, metaniilor si acatistelor pe care le-am facut impreuna in toate locurile importante.

Putin dupa miezul noptii ne deplasam la aeroport de unde dupa patru feluri de controale felurite pornim spre casa. Impresile si concluziile le las sa se cristalizeze si poate cu alt prilej voi mai scrie cateva randuri. Acum, ma rog lui Dumnezeu sa fie pace, sa fiu sanatos si sa pot merge cu ai mei si la anul in acelasi pelerinaj. Amin!

Dan Micu, D.Acupuncturist

Soothe - Pain and Stress Management Clinic
335 Sheppard Avenue East (Bayview & Sheppard);
North York, ON, Canada
Tel: 416-221-4991


Data postarii pe Web: 15 martie 2011

numar de vizite: